Un mic sfat în ceea ce privește ierburile aromatice, medicinale, condimentele, uleiurile esențiale etc.

De ani de zile mă pasionează subiectul plantelor, fie ele ornamentale (am făcut un an de facultate de horticultură și doi ani de arhitectură peisajeră, deci am și ceva cunoștințe de botanică), fie ele aromatice, medicinale, condimentare, fie ele sub formă de uleiuri esențiale, incense și altele de genul acesta. Tot de ani de zile mă chinui să traduc denumirile acestor plante din limba engleză în română (având în vedere că numeroase surse de informare sunt încă în limba engleză), și acesta nu este un lucru ușor, și nici nu sunt traducător profesionist :-). Dar știu câteva chestiuni despre plante pe care mulți traducători le trec cu vederea, probabil din comoditate.

Motivul pentru care am început această postare este o carte despre aromaterapie cumpărată ieri, în care am descoperit, din păcate, niște greșeli de traducere (și asta doar la o primă răsfoire). Una din ele este destul de gravă: a botezat o plantă cu numele alteia! (aici s-ar putea nici să nu fie vina traducătorului, dar asta este altă problemă...) Închipuiește-ți cum este să te apuci de o rețetă (fie ea și culinară, nu mai zic de cele medicinale!) și să pui altceva decât trebuie în ea! Gives me the creeps...

Problema e că această chestiune (greșelile de traducere în general) se repetă de „n” ori, de multă vreme, mai ales în cazul cărților care tratează plantele în diverse contexte, iar eu am renunțat demult să mai cumpăr traduceri. Iau fie originalul în limba engleză, fie mă duc și achiziționez o carte scrisă de un român, în limba română.

Care ar fi sfatul? Nu luați niciodată drept bună orice traducere din limba engleză, mai ales cele care privesc plantele. Denumirile populare sunt tricky, un singur nume poate desemna două plante total diferite, și un dicționar poate să fie incomplet (adică să nu găsești tot ce trebuie) sau înșelător (dacă ții seama de „problema” menționată mai sus în legătură cu denumirile populare). Singura metodă sigură de traducere este cea via denumirea științifică. Aceasta este și metoda mea (la care am ajuns după ceva încercări și eșecuri). Nu cumpărați, deci, niciodată, o carte care nu menționează și denumirile științifice ale plantelor! (Dacă lucrarea de care vorbeam mai sus nu conținea și acest element, nici nu o mai luam.) Denumirea științifică a plantei este numele ei „adevărat”. Pornind de la acesta, se poate consulta apoi o lucrare de specialitate și se poate afla numele ei comun.

Mai sunt o serie de plante care nu prea au echivalent românesc sau care sunt destul de greu de definit pentru cineva care nu prea știe despre ce este vorba. Este vorba, în general, de rășini sau alte substanțe, cum sunt cele folosite în parfumerie, și pe aici o cam dau în bară traducătorii, de cele mai multe ori (vezi, un exemplu, aici).

Pe de altă parte, mi se pare foarte amuzantă ideea de a te apuca să traduci cărți pe subiecte gen uleiuri esențiale (și alte astfel de chestiuni) pe care, mai ales având în vedere că nici nu prea există o astfel de „tradiție” în România, cel puțin pentru moment, este cam greu să le achiziționezi la noi în comerț altfel decât în forma lor importată și sub numele lor englezesc (asta în cazul în care le găsești aici și nu trebuie să le achiziționezi direct din străinătate, pe internet)... Nu zic să nu traduci deloc astfel de cărți. Dar ar fi fost de 1000 de ori mai utile dacă ar fi păstrat, în text, și denumirile uleiurilor respective în limba engleză, pe lângă traducerile lor (proaste sau nu)... Așa, cel puțin, persoana interesată ar fi știut exact ce să caute atunci când dorea să își cumpere un anumit ulei esențial. Dar aceasta este doar o considerație personală și pe lângă subiect :-).

Acestea fiind zise, mare grijă la sursele de informare despre plante, mai ales cele care tratează subiecte terapeutice și sunt traduse din alte limbi!