Ieri am transplantat niște levănțici din ghivece în grădină. Sunt destul de micuțe, au cam 10-15 cm înălțime (sau lungime, pentru că încă nu s-au ridicat prea mult pe verticală). Pe cele din „grădina cățeilor” (adică partea care nu s-a închis încă cu gard și pe unde jăvroanțele roam free) le-am apărat cu teepees din bețe (fără pânza de cort, bineînțeles, doar scheletul :-), pentru ca jăvruțele mai sus amintite să nu le calce în picioare. Pe cele din Zona 1.a (aia închisă cu gard), însă, le-am lăsat așa, fără apărători, pentru că mi-am zis că nu are cine să le atace. Wrong.
La vreo oră sau două după plantare, mă duc eu să văd ce mai fac. Totul în regulă și plec. După 5 minute, nu știu ce îmi vine mie, ia să mai arunc eu un ochi la ele... și... din cele două lavande plantate acolo, una dispăruse! Rămăsese în pământ doar rădăcina și bucățica de tulpină care apucase să se lignifice, un ciot, basically, și o bucățică din planta verde ruptă care zăcea ceva mai încolo pe pământ. What the...? Hmm... Vecini răi care sar garduri?... Fantome care îmi bântuie grădina?... În fine, iau bucățica ruptă și o înfing în pământ pentru că mă gândesc că poate se prinde. Mă duc până în casă să o sun pe mama și să îi povestesc de misterioasa dispariție. Nu cred să fi trecut mai mult de 1-2 minute și mă uit pe geam... Nici levănțica nr. 2 nu mai era! Îmi zic că nu văd eu bine și mă duc la fața locului să mă asigur. Nimic. Nici măcar rămurica înfiptă în pământ nu mai era. Din cele două lavande nu mai rămăseseră decât două cioturi...
Mama zice că vrăbiile ar fi infractorii care mi-au furat lavandele pentru a le folosi la construcția cuiburilor. Eu înclin să dau vina pe coțofene, pentru că mă gândesc că dacă le plac chestiile lucitoare și sclipicioase, e foarte posibil să le placă și chestiile aromate și parfumate (plus că am auzit și ceva gălăgie coțofenească prin copacii din jur). Glamorous, ce mai!
Rezultatul a fost că am înconjurat și cele două cioturi cu teepees, ca și restul lavandelor transplantate, și acum le țin pumnii să răsară și să nu mai fie atacate din nou! And I am running out of sticks...
P.S. Cred că avem totuși ce învăța de la păsăroii ăștia. Lavandele sunt plante apărate de dăunători de la natură, probabil datorită proprietăților uleiurilor esențiale pe care le conțin. Nu prea au atacatori insectoizi, boli sau alte drăcovenii care să le mănânce. Iar păsările, glamorous or not, sunt recunoscute pentru înțelepciunea lor de a își căptuși cuibul cu plante „dezinfectante”... (Sau poate pur și simplu le ajută să doarmă mai bine noaptea :-)
31. Lowenfels & Lewis – Cum să faci echipă bună cu microbii. Ghidul
grădinarului în rețeaua trofică a solului
-
Lowenfels & Lewis – Cum să faci echipă bună cu microbii. Ghidul
grădinarului în rețeaua trofică a solului colecția de Pedologie 190 pagini
* „Aceasta este ...
Acum 10 ani
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu