Ce pot EU să fac?...

...pentru a proteja planeta, that is! ...și pentru a schimba ceva?...

O întrebare de baraj, pentru că sunt atât de multe acțiuni umane care au repercursiuni negative asupra mediului, încât... nu știi ce să faci sau la ce să renunți mai întâi. Iar cu „a schimba ceva”... intrăm în alte povești :-)

Dar se poate! Până una alta pot schimba ceva: pe mine.

Așa că am zis să o iau ușurel, pas cu pas, continuând să mă documentez în continuare, pe mai multe niveluri. Pentru că nimic nu e simplu în problemele ecologice cu care ne confruntăm astăzi. La situația de azi s-a ajuns printr-o încrengătură de acțiuni umane și idei - filosofice, religioase, științifice etc. Studiul cauzelor (și soluțiilor) problemei se extinde, deci, în toate sferele psihologiei, sociologiei, religiei, științei etc. Toate sunt legate. Poate că aceasta este una dintre ideile care ne scapă celor mai mulți dintre noi. E ca în programa școlară de azi. Copilul studiază fiecare aspect al cunoașterii umane separat, de parcă fiecare ar fi o entitate în sine, care plutește undeva. Nu te ajută nimeni să unifici această cunoaștere sau, mai bine zis, să vezi „imaginea de ansamblu”. Să vezi cum toate acele aspecte ale cunoașterii omenirii sunt strâns legate, interconectate. Să vezi cum au influențat, de exemplu, credințele religioase evoluția descoperirilor științifice sau economia de azi. Ar fi nevoie de o revizuire a sistemului de învățământ pentru a oferi o educație capabilă de a prezenta Marea Poveste a acestei lumi, de la apariția ei și până în zilele noastre, unde istoria nu ar mai fi doar o înșiruire de date, ci „povestea” acestui univers, a planetei, a naturii și a omenirii, odată cu toate aspectele implicate și influențele lor. O cunoaștere organică. Nu mecanică. Dar atunci... unde ar mai fi roboțeii specializați și ultraspecializați care să asigure „progresul” societății, să consume cât trebuie și ce trebuie și să nu-și pună prea multe întrebări?...

Dar să revin la întrebarea de mai sus, din titlu. Menționez numai că „Marea Poveste” nu e un nume inventat de mine, ci de paleontologul Scott Sampson, și că el a reușit să pună mult mai bine pe hârtie toate aceste idei, pe care le-am intuit și eu, în articolul „Education and Sustainability. The Whirlpool of Life. Embracing Common Ancestry through Deep Time” și să le dezvolte apoi pe blogul lui, „The Whirlpool of Life”, pe care îl recomand. Ultimul lui articol de pe blog, „The Psychology of Sustainability”, vorbește chiar despre ecopsihologie și „scăpările” ei, precum și rolul pe care aceasta ar trebui sau ar putea să îl îndeplinească.

Dar înapoi la oițele noastre.

Ce fac deja?

Mă străduiesc să reduc consumurile de energie și de apă la minimum. Când termin cu vreun aparat electrocasnic (electro-ceva, pentru că nu știu cât de „casnic” este calculatorul meu :-), nu las nimic în stand-by și scot din priză tot ce are tendința să aibă o viață proprie chiar și după ce tu ești convins că l-ai închis (încărcătoarele de orice fel, până și boxele de calculator pe care, chiar dacă le-am închis, le mai surprind uneori bâzâind, deși ai zice că n-au de ce odată ce butonul de power e închis). Becuri economice și folosite exact cât îți trebuie.

Cu apa aplic o metodă aflată de la niște belgieni acum vreo 15 ani și care, de când s-au introdus bateriile astea cu clapă (nu mă puneți să le dau numele „științific”, pentru că nu am habar cum le zice) și nu mai trebuie să rotești de robineți până te plictisești, e foarte simplu de aplicat. Ideea de bază e: folosesc apa (o las să curgă) exact cât am nevoie. De exemplu, când fac duș, nu o las să curgă în prostie. Când am practic nevoie de apă? Doar când mă umezesc în fază preliminară și apoi când mă clătesc, nu? Tot ce e între timp (cotrobăitul după șampon pe rafturi, săpunitul, clăbucitul, cântatul în baie, visatul la cai verzi pe pereți, frecatul cu buretele sau mai știu eu ce alte activități care se pot face în duș și nu necesită prezența curgătoare efectivă a apei) se pot face și cu robinetul închis. Același principiu îl aplic și la spălatul pe dinți, spălatul vaselor și orice alte activități care implică apa.

Colectez selectiv și reciclez. Asta de când au binevoit autoritățile locale să ne binecuvânteze cu facililtăți de colectare selectivă. Că până atunci... aruncam și eu ca tot poporul la grămadă toate cele. Nu-i nimic, unii nici acum nu se obosesc să le arunce pe fiecare unde trebuie. Tot la grămadă le pun. Ceea ce mă face să îmi pun întrebări asupra... capacităților intelectuale? Răutății? Ignoranței? Nepăsării? Nu am reușit să aflu răspunsul.

Ce mai pot face?

Am mai adăugat un R pe lista celor 3 R (Reducere, Refolosire, Reciclare) și acesta ar fi Refuzul. Refuz să... mai cumpăr produse din plastic sau ambalate în plastic, de exemplu. Acea Precycling (Preciclare) de care mai vorbeam. Aici stau cam prost, dar m-am hotărât să depun toate eforturile pentru a îmbunătăți situația. O să încerc să reduc, cât pot de mult, plasticul. Și să triez produsele și în funcție de chestiunea ambalajelor. Problema e că ăștia par a se bate între ei care e mai tare și pune mai multe straturi de ambalaje pe un produs. Monstruozități de genul: câțiva biscuiți băgați într-o cutie de plastic, peste care mai vine o pungă de plastic și totul introdus apoi într-o cutie de carton... De ce? Ei știu. Sau sunt alte produse, cum ar fi laptele, de exemplu, pe care nu le mai găsești în altceva decât în plastic sau tetrawhateverpakul ăla, pe care nici acum nu știu în ce container de reciclare să îl arunc (mă poate lumina cineva?). Nu vorbesc de toată nația de sucuri și ape care nu mai vede altceva decât plastic în fața ochilor. Dar nu-i nimic, supraviețuiesc eu și fără plasticăriile lor :-). Norocul meu e că nu mă dau în vânt după sucuri (ceaiul ce are?), iar cu apa am ajuns la concluzia că probabil e mai sănătos să o bei pe cea de la chiuvetă (cu anumite excepții), decât să o bei dintr-o sticlă de plastic...

Cred că o să mă rezum la plastic în postarea asta. E noua mea obsesie. Totul a început de la un filmuleț văzut pe Ted.com ...



Pornind de la acest filmuleț am ajuns la Plastic Pollution Coalition și pagina lor de Basic Concepts. Aici am găsit informații pe care le știam deja, dar nu le conștientizam prea bine. Nu aveam o „imagine de ansamblu”, ca să mă auto-citez :-). Știam că plasticul e etern. Pământul nu îl poate digera și rămâne bine merci în natură, forever... Știam că e toxic pentru toate ființele vii. Fie prin compușii chimici care intră în produsul ambalat în plastic pe care îl ingerăm apoi, fie cei emanați în natură de plasticul aruncat, fie prin pericolele directe asupra animalelor care înghit plasticul și mor sufocate sau intoxicate... Știam de gropile de gunoi ale lumii din oceane, tone și tone de plastic care plutesc pe ape sau se depun pe plaje sau care se mărunțesc în timp formând o supă primordială din plastic... Știam că reciclarea nu este de ajuns, pentru că, dacă sticla și metalul, de exemplu, prin reciclare, dau produse similare, plasticul nu. Procedeul e costisitor și de pe urma lui rezultă alte produse de plastic care nu au cerere la fel de mare ca cele de unică folosință sau „disposable”, adică textile, preșuri de șters picioarele și alte drăcii de felul ăsta pe care nu le cumperi în fiecare zi sau în aceeași rată cum e cu plasticele de unică folosință. Și acestea ajung, mai devreme sau mai târziu, înapoi la gunoi. Dintr-o sticlă de plastic în care a fost suc sau apă minerală sau cine știe ce nu va mai ieși niciodată o sticlă de plastic similară...

După cum ziceam, toate astea le știam. Dar parcă eram oarbă, în același timp. Îmi ziceam că dacă reciclez toate acele sticle de plastic și ambalaje am rezolvat problema. Și am realizat că nu e de ajuns: Reciclarea plasticului este un mit. Nu este de ajuns pentru a rezolva problema plasticului. Vedeți cum stă treaba cu mitul reciclării, al curățării oceanelor și al plasticului biodegradabil. Și un filmuleț care rezumă ce ziceam mai sus...



Și astfel m-am hotărât să Refuz Plasticul. Nu am semnat The REFUSE Pledge, dar o să încerc să renunț la plastic cât pot de mult, sper eu de tot. Spun NU Plasticului. Fără Plastic. Scurt pe doi :-)

O să revin cu updates și alte puncte pe lista „Ce pot EU să fac?”.

Sursa fotografiei